<- BLOG TEHNIC

Curba fotometrică și distribuția luminii: cum citești „amprenta” unui corp de iluminat

Ce arată o diagramă polară, cum se verifică autenticitatea unei fotometrii și de ce echivalarea unui corp „pe hârtie” invalidează orice calcul de conformitate

lectură 9 minute     EN 13032     IESNA LM-63, LM-79     EULUMDAT     SR EN 13201-3     

curba fotometrică diagramă polară corp de iluminat

Puterea (W) și fluxul luminos (lm) de pe o fișă tehnică spun cât de multă lumină produce un corp de iluminat. Însă nu spun nimic despre unde ajunge acea lumină. De exemplu, două corpuri „echivalente pe hârtie” pot produce rezultate complet diferite pe teren, pentru că distribuția optică rămâne necunoscută. Fără curba fotometrică reală a produsului, niciun calcul luminotehnic nu poate fi considerat verificabil.

Ce este curba fotometrică și cum se obține

Curba fotometrică, numită și diagramă polară de distribuție luminoasă, rezultă dintr-o măsurătoare goniofotometrică, efectuată conform EN 13032 sau IESNA LM-79. Acest din urmă protocol testează produsul complet — corp, LED și driver — nu componentele separat, motiv pentru care a fost adoptat pe scară largă și de laboratoarele europene pentru corpuri LED.
Corpul este montat, în timpul testării, pe un goniofotometru, care rotește sursa sau senzorul pe multiple axe. Intensitatea luminoasă (cd) este înregistrată pentru fiecare combinație de unghiuri: γ (planul vertical) și C (planul orizontal, relevant pentru distribuțiile asimetrice). Producătorul livrează rezultatul complet — nu o valoare medie, nu o aproximare — ca fișier fotometric standardizat: format IES (IESNA LM-63) sau format EULUMDAT/LDT, acesta din urmă folosit predominant de producătorii europeni.
Distincție esențială: un fișier obținut prin testare LM-79 independentă, într-un laborator acreditat, are o valoare tehnică diferită față de un fișier generat teoretic, pe baza specificațiilor componentelor individuale. Fișierul teoretic nu reflectă pierderile reale de eficiență optică ale ansamblului — reflectoare, difuzoare, protecții — și, din acest motiv, poate supraestima semnificativ performanța.

Structura unui fișier fotometric

Un fișier IES sau LDT este un fișier text structurat, nu o imagine. Conține datele de identificare a producătorului, fluxul luminos al sursei folosite la testare, numărul de plane C și unghiuri γ măsurate, matricea de valori de intensitate luminoasă și dimensiunile fizice ale corpului testat.
Rezoluția măsurătorii contează direct, deoarece software-ul de calcul (DIALux evo, Relux) reconstruiește distribuția reală prin interpolare între punctele măsurate. O rezoluție grosieră — de exemplu, valori la fiecare 10 grade — poate ascunde variații importante ale distribuției. Această imprecizie se propagă apoi în rezultatul final al calculului.

Cum se citește o diagramă polară — tipuri de distribuție

Diagrama polară reprezintă intensitatea luminoasă ca distanță radială de la centru, pe fiecare direcție unghiulară. De regulă, ea este suprapusă pe două sau mai multe plane C, pentru comparație vizuală rapidă.
Distribuția simetrică, de tip „wide flood", produce o curbă identică pe toate planele C. Acest tip este potrivit pentru iluminat decorativ sau iluminat general interior, cu montaj în grilă regulată. Distribuția asimetrică de tip „road" are, în schimb, o curbă alungită pe axul drumului (C0-C180) și una mult mai îngustă pe planul perpendicular (C90-C270); datorită acestei forme, corpurile pot fi montate la interax mare, păstrând totuși uniformitatea cerută de SR EN 13201. Există și distribuții cu asimetrie accentuată, de tip „forward throw", folosite acolo unde corpul trebuie montat aproape de marginea suprafeței de iluminat — fațade sau ziduri de incintă, de exemplu.
Alegerea greșită a tipului de distribuție pentru o geometrie dată produce fie zone insuficient iluminate la limita interax-ului, fie risipă de lumină în afara ariei de interes. Ambele situații afectează direct uniformitatea U0/Ul calculată.

Legătura cu validitatea calculului de conformitate

SR EN 13201-3 stabilește convențiile matematice pentru calculul performanței unei instalații de iluminat rutier, pornind explicit de la datele fotometrice ale corpurilor utilizate. Rezultatul calculului — luminanță medie, U0, Ul, TI — devine invalid ca document de conformitate atunci când fotometria introdusă nu corespunde exact produsului montat efectiv, fie pentru că a fost înlocuit un corp cu un „echivalent" fără recalcul, fie pentru că fișierul folosit e simulat, nu testat. Această invaliditate persistă indiferent cât de corect a fost restul procesului de proiectare.
Practic, aici se decide diferența dintre un raport de calcul care „arată bine" și unul care poate fi susținut la o verificare de conformitate sau la recepția lucrării.

Erori frecvente în practica de proiectare din România

❌ Echivalarea unui corp de iluminat cu un alt produs, motivată exclusiv prin corespondența pe hârtie a puterii, fluxului și dimensiunilor de gabarit, fără verificarea curbei fotometrice reale.
❌ Acceptarea unei oferte tehnice fără fișier fotometric obținut prin testare independentă; în loc de acesta, apare adesea doar o fișă tehnică generală sau un fișier „teoretic”, generat din simulare optică.
❌ Rularea unui calcul cu fotometria unui produs „similar” din biblioteca software-ului, în loc de fotometria exactă a corpului care va fi instalat.
❌ Neverificarea rezoluției măsurătorii, deoarece o fotometrie grosieră poate masca neuniformități reale ale distribuției.
❌ Confundarea eficacității luminoase (lm/W) cu adecvarea distribuției — un corp poate fi eficient energetic, dar, dacă distribuția e nepotrivită, tot nu satisface cerința normativă.

Optimizarea de cost — corect făcută

O reducere reală de cost, urmărită legitim de beneficiar sau antreprenor, rămâne posibilă, însă nu prin înlocuirea unui corp cu un „echivalent” nevalidat fotometric. O optimizare corectă presupune recalcularea integrală a proiectului pe baza fotometriei reale a noului produs, inclusiv verificarea impactului asupra părții electrice — trasee de cablare, secțiuni de cablu, poziții de montaj. Aceste elemente nu pot fi modificate întotdeauna, din cauza constrângerilor constructive sau a infrastructurii existente. Prin urmare, optimizarea de cost rămâne un exercițiu de proiectare integrată, susținut de recalcul verificabil, și nu o simplă substituție de produs pe baza a trei cifre de pe o fișă tehnică.
CONCLUZII OPERAȚIONALE
✅ Curba fotometrică obținută prin testare reală, livrată ca fișier IES sau LDT, este documentul obligatoriu pentru orice calcul luminotehnic verificabil.
✅ Puterea și fluxul luminos identice nu garantează performanță echivalentă, deoarece tipul și rezoluția distribuției optice decid rezultatul real.
✅ Orice echivalare de produs fără recalcul pe fotometria exactă și testată a corpului propus invalidează raportul de calcul ca document de conformitate.
📩 Solicită evaluare tehnică
Transmite tema de proiectare
Articole conexe
etape proiect luminotehnic
Cele 7 etape ale unui proiect luminotehnic care trece la recepție
 Citește  ->
iluminat rutier si urban
SR EN 13201 demistificat: clasele M, C, P și cum se aleg corect​
Citește  ->
Iluminat interior
SR EN 12464-1: cum citești tabelele 6.x și ce înseamnă Em, UGR, Ra​
 Citește  ->
CONSULTANȚĂ TEHNICĂ

Evaluare tehnică preliminară a
proiectului dumneavoastră

Analizez tema de proiectare, planurile sau raportul anterior și transmit, în 48 de ore lucrătoare,
planul de abordare, lista livrabilelor, standardele aplicabile (SR EN 13201 / 12464 / 12193 / 1838)
și estimarea de onorariu.
📩 Transmite tema de proiectare
Programeaza o discuție ->
Scroll to Top